Uleiuri și făinuri

Uleiurile

Exista o gama mare de uleiuri presate la rece, singurele care pastreaza proprietatile terapeutice ale plantei din care provine. Trebuie stiut ca gustul uleiurilor naturale adica obtinute prin presare fara incalzire prealabila, este mult diferit de cel cu care suntem obisnuiti. Aroma este mult mai puternica. Trebuie sa avem grija ca uleiurile obtinute prin presare la rece sa fie proaspete, fiind mult mai usor alterabile decat ceve obtinute prin procedee termice. Daca uleiul are un gust puternic amarui sau este tulbure, e semn ca e degradat si nu poate fi folosit decat la uns balamale.

In plafar, preturile uleiurilor obtinute prin presare la rece sunt cam astea:

-          ulei de floarea soarelui – 1l – 9 lei

-          ulei de dovleac – 500ml – 25 lei

-          ulei de nuca – 50ml – 50 lei

-          ulei de germeni de grau – 200ml – 13 lei

-          ulei de seminte de in – 200ml – 8 lei

-          ulei de soia – 200ml – 3 lei

La tarani la piata, nu prea gasesti decat, cel mult, ulei de floarea soarelui, insa exista multe prese de ulei ( ca morile de faina) ce vand ulei de oarea sorelui obtinut prin presare la rece direct catre client cu 7 lei/l. Noi de la o astfel de presa ne aprovizionam. Ducem productia de floarea soarelui si obtinem in schimb ulei si/sau bani.

Fainurile

Decat faina cu amelioratori, mai bine framant si ma hranesc sanatos.

La piata, in orice piata, veti intalni precupeti ce vand faina si malai. La ei, preturile sunt urmatoarele:

-          faina de grau – 2 lei/kg

-          malai – 2,5 lei/kg

In orice comuna exista moara de cereale. Mergi acolo! Kilogramul de faina este cam 1 leu, dar ai si posibilitatea sa cumperi faina integrala sau tarate. Din tarate, pe langa masti cosmetice, iti poti produce singur borsul pentru ciorbe, daca folosesti acest produs foarte sanatos pentru acrirea lor.

La plafar, gasesti tot felul de fainuri integrale, de grau, secara si ale cereale, cam la 6 lei/kg. La supermarket este in jur de 3,8 lei/kg faina alba de grau.

Asadar, fa vreo cateva drumuri la tara. Daca nu ai rude pe-acolo, striga pur si simplu la o  poarta  si manifesta-ti dorinta de a achzitiona produse locale. Vei gasi cu siguranta tot ce-ti trebuie, iar faptul ca deja stii unde locuieste furizorul tau de alimente, iti creeaza un urias avantaj. Veti negocia preturile si veti stabili frecventa aprovizionarii. Veti achizitiona produse curate si hranitoare, dar veti sustine si micii producatori.

Daca veti reusi sa faceti asta, puteti spune ca sunteti aproape rude!