Lapte
Laptele si derivatele din el sunt unele dintre produsele cele mai contrafacute de pe piata. In ele se pot regasi ingrediente straine, iar depistarea lor de catre consumator este foarte dificila, daca nu chiar imposibila. Cel mai adesea, laptele este „indoit” cu apa. De asemenea, laptele mai poate fi facut cu lapte praf, uree si cheag, inclusiv cu un produs numit "lapte fals", compus din ulei, uree, detergent, soda caustica, zahar, sare si lapte praf degresat. Da, ati citit bine!
In magazine, laptele ambalat e orice altceva, mai putin lapte. Nu are gust si cu siguranta nu mai e „viu” de mult timp. Pretul porneste de la 4 lei/l. Pasteurizarea si ambalarea cu utilaje moderne inseamna o calitate controlata mai ales in ceea ce priveste igiena si continutul hormonal. Marile fabrici de produs lactate sunt adevarate o.z.n.-uri, insa nu inteleg unde dispare gustul propriu al acestui aliment.
Am incercat de-a lungul timpului toate tipurile de lapte procesat de pe piata. Gasisem unul la un moment dat care chiar avea gustul propriu pe care nu-l poti uita vreodata. Mirare si veselie, pana intr-o zi cand am descoperit la bidonul de lapte din frigider ca era expirat de vreo saptamana, dar el era inca „perfect”, desi era desfacut. Era doar un lapte cu gust de lapte si atat...
Nu va pot recomanda nici sa achizitionati lapte din piata „de la femei”. Eu cu ochii mei am vazut o astfel de „producatoare” de lapte cum lua un pet din gunoi. Igiena colectarii si ambalarii in cazul asta nu poate fi verificata, in plus este foarte posibil ca laptele sa contina si substante straine. Apoi, nu exista garantia ca animalul care a produs laptele este sanatos.
Daca alegeti totusi aceasta varianta, puteti verifica usor daca laptele sau smantana sau iaurtul au adaos de faina sau amidon, cu o picatura de tinctura de iod intr-o lingurita de produs. Daca se albastreste, e contrafacut.
Pretul este de 2,5 lei/l.
Varianta care mie mi se pare cea mai buna este in automatele de lapte de prin piete. In Bucuresti cred ca sunt vreo 40 de astfel de dozatoare, iar la nivelul tarii sunt in jur de 100. Acolo gasesti lapte crud, viu, nesmantanit, cu 4,2% grasime. Din el poti face chiar tu acasa branza, smantana, iaurt.
Pretul este de 3,5 lei/l. Poti veni cu recipient de acasa sau poti cumpara direct de la dozator un bidon cu 0,5 lei.
Vacarii high-tech iau Romania cu asalt!
Branzeturi
La branzeturi e aceeasi jale si durere, datorata contrafacerilor.
Falsificarea lor e nociva din cel putin doua motive:
- substantele de sinteza ce inlocuiesc componentele naturale scad calitatea nutritiva a produsului;
- aditivii ( amelioratori, conservanti, acidifianti, emulatori, potentiatori de gust) provoaca o adevarata urgie metabolismlui, alergii.
Branzeturile sunt cel mai adesea contrafacute prin inlocuirea cazeinei cu praf de albus, plasma sangvina, hidrolizate de gelatina sau chiar cu proteine vegetale provenite din soia, mazare sau cereale.
Nu poti fi sigur in legatura cu produsele pe care le cumperi, decat daca duci proba la laborator. Cum asta nu se va intampla, probabil, iata cateva caracteristici de care e bine sa tii cont:
Telemeaua de oaie:
- trebuie sa fie alba, dar nu ca portelanul. Punctele galbene prin ea sunt dovada ca nu e doar din lapte de oaie, ci si de vaca. Nu-i vreo tragedie, dar preturile sunt diferite.
- nu trebuie sa aiba multe gaurele. Daca are, trebuie sa va indoiti in privinta igienei si a calitatii laptelui.
- daca vrei sa o desarezi si o pui in apa, daca laptele a fost de proasta calitate, se va inmuia sau sfarama. Altel, ea va ramane ferma.
Telemeaua de vaca:
- nu trebuie sa prezinte gaurele.
- culoarea trebuie sa fie usor galbuie.
Urda:
- sa fie dulceaga. Sa nu aiba gust amar, sarat sau ranced.
- sa nu fie mucilaginoasa.
- ca si la telemea, urda de oaie e alba, iar cea de vaca e mai galbuie.
Ideal este sa achizitionati branza de la producatori autorizati sau sa verificati cu atentie eticheta atunci cand o cumparati de la magazine.
Cel mai grav este ca exista pe piata branzeturi facute din prafuri, din care laptele lipseste cu desavarsire. Procedeul de obtinere a unui asemenea produs se pare ca nu este complicat, ca nu necesita vreun laborator cu oameni de stiinta ce zumzaie pe-acolo. Sa amesteca apa cu niste aditivi chimici si intr-o ora, hopa branzica. Cum nu stiu despre ce substante poate fi vorba, imi pun problema daca acestea pot fi procurate cu usurinta de catre oricine, inclusiv de catre orice cioban sau taran ce iese pe piata cu “branzica buna de la tara avem!” Cereti sa gustati! Branza astfel obtinuta are un gust de plastic, zic unii de la Siguranta Alimentelor.
In toate pietele nu mai ai loc de “branza de la Sibiu”, incat gandesc ca doar in acea zona se mai produce branza, doar acolo mai sunt vaci, oi, capre si vreo 2 bivolite. Sa nu va lasati inselati de reclama, care cel mai adesea e mincinoasa! La taraba te intampina un nene cu clop mic, palarioara specifica zonei. Nu de putine ori am constatat ca nenea nici macar nu stie unde e Sibiul, dar profita de faptul ca branza de Sibiu
“Branza de Sibiu e moale si se intinde ca untul!”, mi-a zis un purtator de clop cu buletin de Sibiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu